acest har

I wrote this on the plane over here, in Romanian because it felt more private and none of the people next to me could read it. Forgive the mistakes. Anyway, because it's late and I needed reminding:
-->

m-am trezit la 430—cam 3 ore de somn, totusi ma simteam bine, treaza. si cand am plecat, stateam acolo pe langa masina lui mike, si am vazut din nou ce scrie pe his tags: har. in stilul meu de a gandi romangleza, am botezat-o ‘har-mobile’ si mereu cand o vad, ma gandesc la asta, la harul lui dumnezeu. si chiar atunci, dis de dimineata, culoarea portocaliu becurilor, toate nemiscate, asta era adevarat.

ce har am in el. o sa ma duca inapoi prin harul lui—si daca nu, tot e prin harul lui sa raman acolo. o clipa scurta, doar un moment, dar stiu--chiar daca nu sunt eu--sunt convinsa ca dumnezeul meu e neschimbat.

ce sa fac cu asta? un pas, si inca un pas, in linistea diminetii. sa ascult.

sunt recunoscatoare. si m-a prins nadejde, oarecum. nu ca stiu—sincer, habar n-am ce o sa se intample. dar imi sopteste, acest dumnezeu, imi cunoaste inima.

“el imi cunoaste numele, cu tot ce am eu sunt al lui.”

dumnezeule, tata, te laud ca esti bun, esti plin de har, si imi aduci aminte in mod constant de acest har. ma gandesc la un oras luminat, ca ne sustii in timp ce dormim, ca ne trezesti dimineata ca sa auzim vocea ta. am plecat si tot este imaginea asta in coltul ochiului meu, in coltul inimii si oriunde ma duci, esti cu mine.